Istoric
În anii 1751-1752 masonul francez Etienne Morin, a creat la Fort-Royal, în Scoția, o lojă scoțiană. Morin, considerat de mulți masoni drept „Patriarhul Ritului Scoțian”, este cel care a avut Patenta în anul 1761. Patenta atestă apartenența lui Etienne Morin la ordinul masonic, faptul că fusese inițiat în grade ale ritului scoțian și că acesta dorește, ca odată ajuns pe continentul american, să poată lucra pentru dezvoltarea ordinului masonic.
Premergător Ritului Scoțian este Ritul Împăraților Orientului și Occidentului, fondat în 1758. Între anii 1761 și 1767, acest rit ajunge peste ocean. În 1801, la Charleston, Carolina de Sud, doi masoni americani, John Mitchell și Frederick Dalcho anunță descoperirea unei Constituții din 1786, elaborată la Berlin sub Frederick cel Mare și organizează primul Suprem Consiliu al Ritului. Un an mai târziu, tot la Charleston, s-a creat Supremul Consiliu al insulelor franceze ale Americii, avându-l drept Suveran Comandor pe contele Grasse-Tilly, care a refăcut unele ritualuri și învățături.
Primul rit scoțian practicat pe Bătrânul Continent a fost Ritul Scoțian Filosofic a Lojii Mamă din Marsilia, în jurul anului 1750, de 18 grade. După acesta, a apărut Ritul de Heredom sau de Perfecție, elaborate de Consiliul Împăraților Orientului și Occidentului.
La începutul secolului al XIX-lea, în octombrie 1804, este readoptat în Franța, când este fondat la Paris Supremul Consiliu al Franței, sub conducerea lui Auguste de Grasse-Tilly, primul Suprem Consiliu european.
În același an, apare în Paris o nouă obediență: Marea Lojă Generală Scoțiană. Fondatorii acesteia au fost, în mare parte, emigranți francezi din America, obligați să revină după pierderea coloniei Santo Domingo. Au adus cu ei practici masonice diferite de cele practicate în acea epocă în Franța atât în ceea ce privește gradele simbolice, cât și gradele superioare.
Instrucţiuni Generale
Francmasonul de Rit Scoţian Antic şi Acceptat îşi serveşte cu credinţă şi devotament absolut Patria sa şi este prietenul întregii Omeniri. Din momentul în care a depus jurământul de iniţiere, el trebuie să fie dezbrăcat de tot ceea ce este vulgar în om şi de toate prejudecăţile profane, pentru a se împodobi astfel numai cu frumosul titlu de Frate. El este un soldat al Idealului, un apostol al Binelui obştesc; el nu trebuie să ceară nimic ci dimpotrivă, să fie gata să dea tot; el trebuie să devină omul renunţării, al sacrificiului şi al abnegaţiei.
Despre Riturile masonice
În Francmasonerie, termenul de «Rit» are două înţelesuri: este lucrare masonică, adică un ansamblul de ceremonii şi reguli care se practică într-un atelier, dar şi structură ierarhică, dezvoltând într-o relaţie de dependenţă o ierarhie a gradelor şi o ierarhie administrativă. Ordinul masonic se împarte în diferite Rituri care provin din aceeaşi sursă şi care ar trebui să tindă spre acelaşi scop. Oricărui Rit regulat și recunoscut ar aparține un Francmason, el este frate cu toți masonii de pe glob. Fiecare Rit este perfect distinct şi independent, are propria sa autoritate regulatoare şi propria sa ierarhie. Actele administrative care emană de la organele sale directoare nu au caracter constrângător decât pentru Masonii aflaţi în obedienţa lui. Autoritatea Supremă recunoscută a fiecărui Rit are singură dreptul de a constitui Masoni, de a promulga decrete şi de a conferi Înalte Grade.
